Boala arteriala periferica diagnostic tratament

Boala arteriala periferica afecteaza aproape 12% din populatia adulta si pana la 20% din populatia varstnica. BAP se suprapune considerabil peste bolile coronariene si cerebrovasculare iar pacientii cu BAP prezinta in 50% din cazuri antecedente de alte boli cardiovasculare, in timp ce restul vor dezvolta probabil aceste boli la urmarirea situatiei lor medicale timp de un an.

Bolile vasculare periferice pot afecta arterele, venele sau vasele limfatice. Cel mai frecvent tip de boala vasculara periferica e reprezentat de boala arteriala periferica, al carei diagnostic este extrem de important, pacientii cu BAP avand un risc de 5 ori mai mare de a face IMA sau alte evenimente cardiovasculare.

Aproximativ 25-30% din pacientii cu BAP prezinta simptome clasice de claudicatie intermitenta, avand dureri la nivelul gambelor in timpul mersului si fiind obligati sa se opreasca dupa o mica distanta parcursa, durerea disparand dupa o pauza de 10 minute. Totusi, majoritatea pacientilor raman fara semne clare de claudicatie dar percep limitari in activitatea lor fizica (capacitate de exercitiu si mobilitate in timpul mersului).

Diagnosticarea bolii arteriale periferice se face in mod frecvent prin masurarea indexului taleo-brahial (ABI-ankle-brachial index). Acest index se masoara cu un instrument Doppler cu ultrasunete si cu o manseta clasica de tensiometru, pentru masurarea presiunii sistolice din artera dorsala a piciorului, arterele tibiale posterioare dar si din arterele fiecarui brat. ABI e definit ca raportul intre valoarea cea mai mare a presiunilor inregistrate la nivelul bratului (la numarator) si cea a presiunilor de la nivelul piciorului (la numitor). Acest index se calculeaza atat pe stanga cat si pe dreapta, boala arteriala periferica fiind diagnosticata la valori ale indexului <0.9 pentru fiecare picior. Intr-un studiu publicat in New England Journal, Hiatt a demonstrat ca acest index are specificitate si o sensibilitate mare pentru diagnostic.

Factorii de risc major pentru BAP sunt : diabetul, fumatul, dislipidemiile si HTA. Cateva studii au aratat ca pacientii cu BAP au un nivel de tratament scazut si ca evenimentele cardiovasculare sunt mai dese in cazul lor, fata de pacientii diagnosticati cu boli cardiovasculare si aflati sub tratament stabil.

Strategiile de abordare a bolii arteriale periferice includ :
          - controlul glicemiei la pacientii cu diabet, cu optimizarea nivelului glicohemoglobimei la < 7.0 ;
          - stoparea fumatului, acest lucru ducand la incetinirea progresului bolii, la reducerea riscului de amputatie si la prelungirea duratei de viata ;
          - scaderea presiunii arteriale sub 130/80 mmHg ;
          - scaderea trigliceridelor si a LDL colesterol < 100 mg/dl (prin administrarea de statine);
          - cresterea HDL colesterol.

In functie de gravitatea bolii se mai pot administra anticoagulante, pentru reducerea riscului cardiovascular. Tratamentul chirurgical este de ultima solutie, mai ales in cazul BAP ocluzive, care duce cel mai frecvent la necrozarea degetelor de la picioare si implicit la amputarea acestora.